acedia – 5
27 noiembrie 1988
Devreme în noapte am avut un vis. Eram într-un spital unde urma să mi se opereze mâna stângă, pentru a fi transformată în mână de maimuţă. Era o operaţie mentală, pentru că mi se explica cum trebuie să-mi percep mâna din interior, în aşa fel încât ea să-şi schimbe forma pe seama plasei de energii biologice reconfigurate din mine. De altfel întreg trupul mi-l simţeam alcătuit din componente asupra cărora aş fi putut lucra prin concentrare mentală. Mâna stângă avea o culoare mai palidă, ca într-o schemă ce arată partea absentă dintr-un mecanism. Imediat ce l-am visat, visul mi s-a părut important fiindcă mi-a amintit de interpretarea pe care o dă Jung unui vis despre „reconstituirea gibonului”, aşa că noaptea întreagă, în semitrezie sau somn, l-am recapitulat în minte ca să îl pot retranscrie dimineaţa. Acum, treaz fiind, constat că am uitat toate secvenţele pe care încercasem să le fixez. A rămas doar conturul lor gol.
martie 29, 2011 la 8:36 am
mâna de maimuță, din partea stângă a trupului, mă duce cu gândul la interioritate, la mistic și, totodată, la animalitate. prin reconstrucția ei, din interior, văd un soi de regăsire și de asumare a energiilor primordiale. încât, câtă vreme mâna dreaptă e trimisă în lume, acolo unde se exprimă faptic, mâna stângă e închisă în propria sa comdiție de mână stângă, exprimându-se în interior. probabil, după construirea fiecărei componente trupești și netrupești, prin puterea minții, reconfigurarea acelei mâini devine, de fapt, o reconfigurare a visului însuși.
aprilie 10, 2011 la 5:05 am
multumesc pentru insight! Intr-adevar, asa este. Dar, mai mult decat visul, ceea ce invatam sa reconfigurez, era ceva din mine, nu pe loc, cu actiune de acum inainte, ci pentru mai tarziu, pus la pastrare, pentru cand va fi nevoie de invatatura respectiva.